Arhitectura peisajeră este arta de a planifica, a proiecta, a menține, a persevera și a reabilita spațiul verde și designul construcțiilor realizate de om. Scopul profesiei include designul arhitectural, planificarea sitului, dezvoltarea spațiului din jurul casei, protecția mediului, planificare urbană (P.U.G.-plan urbanistic general), design urban, planificarea parcurilor și a spațiilor de recreere, planificare regională, spații urbane și conservare istorică. Un practician în domeniul arhitecturii peisajului se numește arhitect peisagist.

• STIL DE MUNTE / GRĂDINA CU PIETRE

Este o grădină construită din pietre și pământ, mimează peisajul montan la scară mică, creat pentru scopuri decorative, cu plante ornamentale. Grădinile cu pietre nu trebuie să conțină o colecție de plante de munte. Principalul criteriu de selecție de plante este, de obicei, din motive estetice. Pentru a crea un loc mai natural, printre pietre poate să curgă și apă. De obicei grădina cu pietre este numai o parte din alt tip de gradină.

• STIL ENGLEZESC / GRĂDINA ENGLEZEASCĂ

În acest stil grădina trebuie să fie ca o parte din întregul peisaj în jur. Trebuie să fie asimetrică. Caracteristice sunt gazoanele mari și pajiștile care atrag atenția la denivelările de sol și lacuri naturale. Pavajele se plasează pe linie curbată, între pomi, arbuști și flori care conduc la locuri ascunse în grădină și leagă părți de grădină împreună. Gardul este foarte bine ascuns. Se găsesc aici locuri asimetrice cu flori, locuri cu trandafiri, tufișuri sălbatice, vaze mari și ghivece decorate, sculpturi vechi. Grădina cu pietre poate să fie amplasată, dar trebuie să fie foarte naturală. Materialele folosite în grădină sunt: lemn, pietriș, cărămidă, piatră, porțile din metal. Găsim suporturi pentru plante, altane, pergole, din metal sau lemn. Foarte des în locuri mai liniștite sunt așezate vaze cu apă pentru păsări sau fântâni. Plantele trebuie să fie foarte colorate peste tot anul (roz, violet, albastru deschis, alb, roșu). Alegerea plantelor este limitată numai de soi și condițiile de habitat (trandafiri, hydrangea, lavandula, azalea, wisteria, iarbă decorativă, iederă etc.)

• STIL FRANCEZ / GRĂDINA FRANCEZĂ (BAROC)

Este un stil reprezentativ, bogat și eficace. Domină plantele tunse cu grijă, pomii și arbuști în diferite forme și figuri. La fel de importantă ca și plantele este mica arhitectură (altane, pergole, boltă, banci etc.). Compoziția regulară a grădinii face o impresie ca și cum fiecare dintre pomi, tufișuri și alte plante au fost așezate cu rigla. Așezate în ea găsim:

–          poarta de intrare,

–          aleea cu pomi

–          curtea,

–          clădirea,

–          salonul de grădină (prelungirea salonului din casă) cu bazin, fântână, niveluri care coboară gradat sau pavilioane,

–          forme geometrice din grupuri de pomi.

Cadru de compoziție trebuie să fie din plante veșnic verzi care tolerează bine tăierea: cimișir, taxus, ligustrum, ilice, ulm, carpen, dar și plante cu coroană regulară ca tei, arțar (Acer platanoides ‘Globosum’), Fraxinus excelsior ‘Nana’, Robinia pseudoacacia ‘Umbraculifera’, cu coroană conică ca Prunus serrulata ‘Amanogavwa’, Carpinus betulus ‘Columnaris’. Locurile pentru flori sunt înconjurate de plante tăiate. În mijloc în afara florilor pot fi dispuse plante pentru acoperirea solului sau ierburi decorative.

• STIL JAPONEZ / GRĂDINA JAPONEZĂ

Este o variantă pentru iubitorii de eleganță echilibrată, dar și pentru căutătorii sentimentali ai frumuseții. În grădina în stil japonez se găsește liniștea care duce la reflecție. Grădina aceasta poate să fie proiectată pe spațiu mic menționând în același timp câteva principii: simplitate, eleganță, asimetrie, armonie, expresie a compoziției. Stilul combină vegetație cu materiale naturale ca pietre, pietriș, lemn și nisip. Un foarte important element este apa în formă de râu, pârâu dar și castroane din piatră umplute cu apă sau micuțe cascade. Ele pot fi înlocuite cu o “pată” de pietriș sau un râu făcut din pietre. Din plantele caracteristice acestui stil cele mai populare sunt pinii, care simbolizează puterea și longevitatea. Din alte specii domină plante veșnic verzi ca cimișir, ligustrum; pomi și arbuști cu flori frumoase ca vișinul, magnolia, rhododendron, azaleea; dar și alte specii ca bambus, arțar, ginkgo, chamaecyparis și thuia.

• STIL MEDITERAN / GRĂDINA MEDITERANEANĂ

Ideal pentru iubitorii de soare, care vor să se relaxeze în grădină. Este un loc perfect pentru o relaxare înconjurată cu ierburi frumos mirositoare și plante agățătoare înflorite. Caracteristică pentru stilul acestei mici arhitecturi: terasa umbrită, (gazebo) cu multe perne și hamace. Ca să creăm acea enclavă trebuie să avem în vedere că ea are nevoie de un loc plin de soare, este amplasată în loc deschis, înconjurat de câmpii și pajiști. Grădina mediteraneană este o combinație între culoare și spațiu. Culorile dominante sunt pastel, naturale și calde (portocaliu, galben, alb, albastru deschis, cu adaos de roșu, violet și roz). Suprafața de pavaje trebuie să fie similară cu pământul uscat ( gresie, calcar sau pietriș deschis). Elemente foarte importante sunt vazele și ghivecele de diferite dimensiuni din lut, teracotă, ceramică sau lemn. Elementul tipic sunt ghivecele mici puse pe pervazuri sau direct pe pereții casei. Pot fi folosite foarte multe plante: levănțică, hibiscus, wisteria, juniperus sau chamaecyparis cu coroană conică, pin, trandafiri, hortensia, răchițică (Elaeagnus), budleja, buxus, lonicera, clematis, campsis, salvia, măghiran, busuioc, cimbru, oregano, rozmarin, ierburi decorative etc.)

• STIL MODERN / GRĂDINA MODERNĂ

Stilul acesta se asociază cu minimalismul și cu reîntoarcerea la formele geometrice. Compoziția este expresivă, surprinde cu contrastul de culori, formele și materialele. Diferența între stilul modern și celelalte stiluri este tratarea plantelor – ele sunt amplasate aici pe același loc cu elemente statice și cea mai importantă este forma lor, tipul de creștere și culoarea frunzelor. Florile nu au foarte mare importanță. Favorabile sunt plantele mari cu aspect neobișnuit, care îndeplinesc funcții ale sculpturilor – trebuie se șocheze și să inspire. Importantă este și apa în formă de bazine geometrice sau cascade moderne. Culoarea dominantă este verdele sau în combinații cu alte culori. Foarte des culoarea dominantă aleasă este nenaturală, foarte rar găsită în natură – albastru intens, turcoaz. Există multe elemente din sticlă, metal, ceramică, plastic. Este unul din stilurile de grădini în care poate să fie folosit betonul.

• STIL OLANDEZ / GRĂDINA OLANDEZĂ

Se distinge printr-o atmosferă densă și utilizarea spectaculoasă de spațiu. În ciuda similitudinii cu stilul francez, din cauza diferenței de teren în Olanda, necesită unele modificări. Olandezii au adoptat un sistem în care, indiferent de mărimea grădini, aceasta va fi împărțită în zone mai mici. Aceste locuri îndeplinesc diferite roluri. Prima dintre zone este desemnată pentru recreere, a doua pentru plantare de flori, și alte zone pentru păsări sălbatice. Stilul olandez se concentrează pe întreaga grădină, nu numai pe elementul dominant. Se folosesc ornamente din marmură, numeroase plantații de flori, obeliscuri, statui și plante formate (tunse). Din cauza spațiului mic speciile de arbori mari sunt eliminate complet. Utilizate alternativ sunt numeroase specii de plante pitice. Un element important al peisajului este apa, care curge prin canale,  împărțind grădina în zone mai mici. Fântânile, sculpturile și porțile sunt vopsite în auriu, pentru a simboliza bogăția și splendoarea care predomină în Olanda.

• STIL RUSTIC / GRADINA RUSTICĂ (DE ȚARĂ)

Dominant este faptul că toate plantele cresc foarte apropiate una de alta, parcă sunt plantate prea multe într-un spațiu mic. Dă impresia libertății, lipsei de griji și veseliei. Se plantează arbuști, flori, ierburi colorate, legume. Cel mai des sunt înconjurate cu un gard din lemn sau pietre naturale. Băncile sunt făcute tot din lemn la fel ca și suporturile pentru plante. Apa nu este caracteristică pentru stilul acesta. Dacă neapărat vrem să avem apă în grădină trebuie să fie ca o baltă foarte naturală cu plante în jurul ei sau o fântână cu pompă. Gazonul este natural, cu mai multe specii (trifoi, margaretă). Importantă este și pajiștea cu multe flori. Plante folosite: salcie, mesteacăn, păducel, scoruș, pin, zadă, Philadelphus, liliac, trandafir, Viburnum, soc, cătină, porumbar, ienupăr, bujor, Delphinium, lupin, crin, lăcrimioară, brumărele, garofiță, Sedum, gladiole, mușcată, nasturtium, Matthiola, gălbenele, Lathyrus, ect.

Istoria arhitecturii peisagere

Istoria arhitecturii peisagere este în strânsă legătură cu istoria grădinăritului, dar nu sunt la fel de vaste. Ambele arte sunt preocupate de compoziția plantării, forma spațiului, apă, pavaj și alte structuri, dar:

-designul grădinilor se ocupă în mod special cu spatii închise, private (parc, grădină etc.)

-designul arhitectural se ocupă cu spatii închise, dar de asemenea se ocupă cu spații deschise, care sunt deschise publicului (scuar, parc rural, sisteme de parcuri, spații verzi etc).

Romanii au preluat arhitectura peisajului pe o scară extensivă. Vitruviu a scris multe despre acest subiect ce afectează și acum peisagiștii. La fel ca și în celelalte arte, grădinăritul a fost “reînviat” în perioada Renascentistă, cu extraordinarele exemple, inclusiv spațiile pentru recreere de la Villa d’Este, Tivoli. Grădinile renascentiste s-au dezvoltat în secolele 16 și 17, ajungând la superlativul grandorii, în lucrările lui André le Nôtre la Vaux-le-Vicomte și Versailles.

În secolul al 18-lea, Anglia a devenit punctul culminant în noul stil al Arhitecturii Peisagere. Personalități ca William Kent, Humphry Repton, și mai cu seamă faimosul Lancelot ‘Capability’ Brown au remodelat marile parcuri din Anglia, pentru a semăna cu versiunea curată și ordonată a naturii. Multe din aceste parcuri au rămas neschimbate până în zilele noastre.

Termenul de “Arhitectura Peisageră” a fost folosit pentru prima dată de către Scotsman Gilbert Laing Meason, în titlul cărții sale “Arhitectura Peisageră a Marilor Pictori ai Italiei”(Londra, 1828). Aceasta cuprindea tipurile de arhitectură regăsite în picturile peisajelor. Termenul de “Arhitectura Peisageră” a fost preluat apoi de către JC Loudon si AJ Downing. De-a lungul celui de al 19-lea secol, planificarea urbană a devenit tot mai importantă, devenind combinația dintre planificarea modernă și grădinăritul tradiționalul, ceea ce a dat Arhitecturii Peisagere o concentrare unică.

În cea de-a doua parte a secolului al 19-lea Frederick Law Olmsted, a completat o serie de parcuri, care continuă să aibă o mare influență asupra practicanților Arhitecturii peisagere din zilele noastre. Printre acestea se numără Central Park din New York, Prospect Park din Brooklyn precum și sistemul de parcuri numite Emerald Necklace din Boston.

Arhitectura peisageră continuă să se dezvolte ca disciplină estetică,  și a răspuns multor mișcări de estetică și de arhitectură de-a lungul secolului 20. Astăzi, continuă inovația, pentru a oferi soluții estetice competitive pentru spațiile verzi de-a lungul drumurilor, parcurilor și grădinilor. Lucrările estetice ale Marthei Schwartz în SUA și în Europa ca Schouwburgplein în Rotterdam și la Dutch design group West 8, sunt doar două exemple. Ian McHarg este considerat a avea o influență importantă în legătura cu Arhitectura Peisageră modernă și în planificarea particulară. Cu ajutorul cărții “Design with Nature”, a realizat un sistem de analiză a fiecărei porțiuni dintr-un sit, pentru înțelegerea completă a atributelor calitative ale spațiului.

Acest sistem a devenit fundatia GIS-ului (Geographic Information Systems) McHarg avea să dea un aspect calitativ cu aceasta tehnică științelor ca: istoria, hidrologia, topografia. Software-ul GIS-ului cu ubicuitate în Arhitectura peisajeră, analiza materialelor aflate la suprafața solului, similar în planificare urbană, geografie, silvicultură, etc. (sursa ro.wikipedia.ro – Mulțumim!)

Silva Group România dezvoltă toate proiectele sale cu ajutorul echipei tehnice de Design Exterior și cu ajutorul unui arhitect peisagist.

Toate proiectele au la bază un proiect realizat integral 3D, pe calculator, cu ajutorul celor mai noi și revoluționare aplicații dedicate acestui domeniu.